Luna septembrie în 8 zile: Naşterea Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria

    Nasterea Maicii Domnului Trebuie să ştim fraţilor, că afară de cununa Duminicilor de peste an şi afară de cununa sărbătorilor Domnului Hristos, anul duhovnicesc mai cuprinde şi cununa sărbătorilor Sfinţilor. Cea dintâi mare sărbătoare din cununa Sfinţilor de peste an este sarbatoarea Naşterii Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie, adică ziua de astăzi. Se şi cuvenea, de altfel, să întâlnim sfinţenia Maicii Domnului din cele dintâi zile ale anului nou bisericesc, Maica Domnului fiind sfinţenia omenească cea mai înaltă, cunoscută şi cinstită în Biserică.

    Este drept, ştirile Bisericii privind sărbătoarea de astăzi nu se întemeiază pe Scriptura canonică, ci în întregime numai pe Tradiţia Bisericii, dar pentru acesta, ea nu este mai puţin îndreptăţită. Astfel, din Tradiţie ştim că părinţii Maicii Domnului erau Drepţii Ioachim şi Ana; tot din Tradiţie ştim că erau sterpi şi că erau în vârstă. În sfârşit, din Tradiţie, de asemenea, aflăm că ei doreau totuşi, aprig, un copil şi că Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor, lacrimilor şi frângerilor inimii părinţilor ei, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin rugăciune. Un copil cu o chemare dumnezeiască pe umeri: chemarea de a fi mamă care a dat trup de om lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

    Şi aşa a venit pe lume aceea ce a fost, este şi va fi, fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernică ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica îndumnezeirii şi mântuirii noastre a tuturora, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât serafimii, căreia, rugându-ne, îi zicem: "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin".
 




 
 

Cuvânt al lui Ioan Damaschin, smeritul monah şi preot, la Naşterea Preasfintei Stăpânei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.

1. Veniţi toate neamurile, tot neamul omenesc şi toată limba, toată vârsta şi toată vrednicia, cu veselie, să prăznuim Naşterea bucuriei cea a toată lumea. Că dacă elinii, cu minciuna drăcească şi cu basme, care fură mintea şi întunecă adevărul şi vătăma, pe toata viaţa, cinsteau naşterea împăraţilor, jertfe aducând fiecare după putere, cu atât mai vârtos noi se cuvine să cinstim Naşterea Născătoarei de Dumnezeu, prin care s-a înnoit tot neamul omenesc şi amărăciunea Evei în bucurie a schimbat-o. Că Eva a auzit: "Întru dureri vei naşte copii", cu dumnezeiasca hotărâre, iar Maria: "Bucură-te, cea plină de har". Eva: "Atrasă vei fi către bărbatul tău", iar Maria: "Domnul este cu tine". Deci, ce vom aduce Maicii Cuvântului, în afară de acest de laudă cuvânt?

    Toată făptura să se ospăteze şi să laude preasfinţita naştere a sfinţitei Ana, că a născut lumii comoara de bunătăţi nejefuită, fiindcă printr-însa Ziditorul a prefăcut, inomenindu-Se toată firea într-o mai bună stare. Că omul, având suflet şi trup, este o legătură a toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută, că S-a unit Cuvântul lui Dumnezeu Ziditorul cu firea oamenilor şi, prin aceasta, cu toata zidirea. S-a unit. Deci, să prăznuim şi dezlegarea neputinţelor omeneşti, că s-a dezlegat mulţimea darurilor dumnezeieşti.

2. Dar pentru ce din cea stearpă s-a născut Fecioara? Pentru că se cădea ca întâi-născuta să se nască cea care a născut pe Cel Intâi Născut decât toată zidirea, întru Care toate stau şi se ţin. O, fericită însoţire Ioachime şi Ana, datoare vă este toată zidirea pentru că prin voi S-a adus Ziditorului un dar mai ales decât toate darurile, Maica cinstită, singura vrednică de Ziditorul! O, coapse preafericite ale lui Ioachim, din care a ieşit samanta prea fără prihană! O, pântece prealaudat al Anei,  întru care a crescut puţin câte puţin şi, închipuindu-se, s-a născut Prunca cea Preasfânta. O, pântece care ai purtat în tine cerul cel neînsufleţit, mai desfătat decât înălţimea cerului. O, arie care ai adus Stogul de grâu cel de viată făcător, precum Însuşi Hristos a zis: "De nu va cădea grăuntele de grâu în pământ, să moară, el singur rămâne". O, sân care ai aplecat pe ceea ce a hrănit pe Hrănitorul lumii! O, minune a minunilor şi mărire a celor preaslăvite! Că se cădea ca Întruparea cea netălmăcită a lui Dumnezeu şi pogorârea Lui prin minuni să-şi facă drum înainte. Dar cum voi păşi înainte? Mintea se spăimântează şi mă simt împărţit între frică şi dorire. Inima mea tremură, limba sare, nu pot suferi dulceaţa, sunt biruit de minuni, în uimire m-am făcut. Se biruieşte dorirea, să se depărteze frica! Să cânte lauta Duhului, veselească-se cerurile, şi să se bucure pământul.
 

3. Astăzi uşile cele sterpe se deschid şi dumnezeiasca Uşă cea feciorească, răsare, din care şi prin care Dumnezeu, Cel mai de cinste decât toate câte sunt, intră în lume, după cum zice Pavel văzătorul celor negrăite. Astăzi, a odrăslit toiag din rădăcina lui Iesei, din care iese floarea cea de ipostas de Dumnezeu. Astăzi, firea pământească cer pe pământ s-a făcut, de Cel ce, de demult, oarecând pe ape a întemeiat pământul şi peste înălţime a întemeiat tăria. Şi, cu adevărat, acest cer, de acum, mult mai dumnezeiesc şi mult mai slăvit este decât acela. Că Cel ce a lucrat atunci soarele, din Soarele acesta a răsărit: două firi, chiar dacă cei fără de minte înnebunesc, un ipostas care îi mânie nespus pe nestorieni. Că Lumina cea pururea vie, adică Dumnezeu-Cuvântul, îşi are fiinţa din Lumina cea pururea vie mai înainte de veci, adică din Tatăl: Lumina cea fără materie şi netrupeasca, după aceasta Se întrupează şi ca un mire din cămară iese, Dumnezeu fiind mai pe urmă născut, pe pămant întrupându-Se. Se va bucura ca un uriaş, precum zice Psalmistul, alergând pe calea firii noastre şi venind prin patimi la moarte şi legând pe cel tare şi răpind  vasele lui, adică firea noastră, şi suind pe oaia cea rătăcită, către pamântul cel ceresc. Astazi, fiul teslarului, Cuvântul Cel atotmeşter, Braţul cel tare al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, al Celui ce a facut printr-Însul toate, ascuţind tesla firii cea tocită, prin Duhul Său ca şi cu un deget Şi-a facut lui o scara însufleţită, a cărei temelie s-a întărit pe pământ, iar capul pe cerul însuşi, pe care Dumnezeu Se odihnşete, pe al carei chip Iacov l-a văzut, prin care Dumnezeu, pogorându-Se, nu cu mutare din loc, ci mai vârtos smerindu-Se, pe pâmânt S-a arătat şi cu oamenii împreună a petrecut. Că toate acestea sunt pogorârea, adică smerenia cea după pogorâre făcută, petrecerea lui Dumnezeu pe pământ, cunoştinţa ce s-a dat despre El celor de pe pământ şi aşa, prin fecioara, scara cea gândită de pe pământ s-a întărit. Că din pamant are naşterea, iar capul este la cer. Căci capul a toata femeia este bărbatul. Şi fiindcă bărbat n-a cunoscut, capul ei a fost Dumnezeu-Tatăl, prin Duhul Sfânt, care, făcând împacare, a trimis, ca pe o dumnezeiască sămânţa duhovnicească, pe al Său Fiu şi Cuvânt, pe Puterea cea atotputernică. Că prin bunăvoirea Tatălui, nu din împreunare trupească, ci din Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, mai presus de fire, trup fără schimbare S-a făcut şi S-a sălăşuit între noi. Că unirea lui Dumnezeu cu oamenii, prin Duhul sfânt se face. Cine înţelege, să înţeleagă, cel ce are ureechi de auzit, să audă, să ne lepădăm de cele trupeşti. Fără patimă este Dumnezeirea, o, oamenilor! Cel ce a născut pe Fiul, mai întâi dupa fire, fără patimă, pe Acelaşi Fiu Îl naşte şi a doua oara, fără de patimă, prin iconomie. Martor este David, dumnezeiescul părinte, cel ce grăieşte: "Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut" (Ps. 2,7). Dar astăzi nu are loc naşterea cea mai înainte de veci, că aceea fără de ani este.

4. Astăzi s-a zidit Uşa cea spre răsărituri, Uşa prin care Domnul va intra şi va ieşi şi ea va rămâne încuiată. Uşa dintru care este Hristos, uşa oilor, răsăritul este numele Lui, prin Care am dobândit întoarcerea către Tatăl, începătorul Luminii. Astăzi a suflat vânt subţire mai înainte vestitor de bucuria cea a toata lumea. Veselească-se cerul de sus şi să se bucure pamântul de jos, să se clatine marea lumii, că întru dânsa se naşte Scoica cea mare, care din cer, din fulgerul Dumnezeirii, va lua în pântece şi va naşte pe Hristos, Mărgăritarul cel de mult preţ. Scoica din care Împăratul Măririi, ieşind şi cu porfira trupului îmbrăcându-Se şi venind la cei robiţi, le va propovădui iertarea. Să salte firea, că se naşte mieluşeaua, din care Păstorul Se va îmbrăca în chip de oaie şi hainele de moarte cele de demult le va rupe. Să dănţuiască fecioarele, că s-a născut Fecioara, care, după cum a zis Isaia, va avea în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel, adică: cu noi este Dumnezeu. Cunoaşteţi nestorieni, şi biruiţi-vă, căci cu noi este Dumnezeu; nu om, nici sol, ci Însuşi Domnul va veni şi ne va mântui pe noi. Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Să tocmim prăznuire pentru naşterea Născătoarei de Dumnezeu. Veseleşte-te, tu Ana cea fără de fii, ceea ce nu puteai să naşti! Bucura-te, Ioachime, că din fiica ta Prunc S-a născut nouă, Fiul şi S-a dat nouă şi se cheamă numele lui Înger de mare Sfat, mântuirea cea a toata lumea, Dumnezeu tare! Să se ruşineze Nestorie şi sa-şi pună mâna peste gura sa! Pruncul este Dumnezeu; cum nu este Născătoare de Dumnezeu ceea ce L-a născut? Oricine nu mărturiseşte pe Sfânta Fecioară că Născătoare de Dumnezeu, afară de Dumnezeu este. Nu este al meu cuvântul, chiar daca al meu este cuvântul. Ca moştenire l-am primit pe acesta de la Cuvântătorul de Dumnezeu, Părintele Grigorie Teologul.

5. O, fericită pereche, Ioachim şi Ana! Cu adevărat v-aţi cunoscut preacuraţi şi din rodul pântecelui vostru, dupa cum oareunde zice Domnul: "Din roadele lor îi veţi cunoaşte pe dânşii". Aţi trăit dupa buna plăcere a lui Dumnezeu şi după vrednicia celeia ce s-a născut din voi. Că întru întreaga înfrânare şi cuvioşie vieţuind, pe odorul fecioriei l-aţi adus, pe cea mai înainte de naştere fecioară şi dupa naştere fecioară, pe ceea ce singură, şi cu mintea şi cu sufletul şi cu trupul, petrece de-a pururea fecioară. Că se cădea ca aceea ce au odrăslit din întreaga înfrânare, pe Lumina cea singură, una născută, să o arate trupeşte... O, câte minuni şi câte schimbări s-au făcut pentru această fiică! Naşterea din cea stearpă, fecioria născând, amestecare a Dumnezeirii şi a omenirii, a pătimirii şi a nepătimirii, a vieţii şi a mortii, pentru că aşa, întru toate să se biruiască cel mai rău, de cel mai bun. Şi acestea toate pentru a mea mântuire! O, Stăpâne, că atâta m-ai iubit pe mine, încât nu prin înger, nici prin alta oarecare zidire ai lucrat aceasta, ci, precum facerea cea dintâi, întru acelaşi chip şi pe a doua facere Tu Însuţi o ai lucrat. Pentru această pricină, dănţuiesc şi cuget înalt şi mă veselesc şi către izvorul minunilor iaraşi mă întorc şi, din râul veseliei îndestulându-mă, pe alauta Duhului iarăşi o iau şi dumnezeiasca laudă de naştere cânt.

6. O, pereche de Turturele cuvântătoare, Ioachim şi Ana, cu preaîntreaga înfrânare! Voi, pe legea firii, adică întreaga înfrânare păzindu-o, celor mai presus de fire v-ati învrednicit, că aţi născut lumii pe Maica lui Dumnezeu cea neispitită de bărbat. Voi, cu bună credinţă şi cuvioşie în firea omenească vieţuind, pe fiica cea mai presus de îngeri aţi născut, pe cea care acum în îngeri stăpâneşte. O, fiică preafrumoasă şi preabună, o, crinule care ai răsărit în mijlocul spinilor, din împărăteasca şi de bun neam rădăcină a lui David! Că prin tine împărăţia s-a îmbogaţit cu preoţia, şi s-a făcut mutare legii şi s-a descoperit Duhul cel ascuns sub slova, că s-a mutat vrednicia preoţiei, din neamul lui Levi, în cel al lui David. O, trandafir ce ai răsărit prin spini, adică din păcătoşi, şi de buna mireasmă ai umplut toate! O, fiica a lui Adam şi Maică a lui Dumnezeu, fericită este coapsa şi pântecele din care ai odrăslit, fericite sunt braţele care te-au purtat şi buzele ce s-au îndulcit de sărutările tale cele curate, ca sa fii intru toate de-a pururea fecioară. Strigaţi Domnului tot pământul, cântaţi şi va bucuraţi, cantaţi! Înălţaţi glasul vostru, înălţaţi, nu vă înfricoşaţi, că s-a născut noua Maică lui Dumnezeu, ca o sfântă scăldătoare a oilor, din care bine a voit a se naşte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii! Săltaţi munţi, firile cele cuvântătoare şi cele ce vă nevoiţi către înălţimea vederii celei duhovniceşti! Că muntele Domnului cel preaarătat se naşte, cel ce covârşeşte şi stă mai presus de tot dealul şi de tot muntele, adică de înălţimea îngerilor şi a oamenilor, din care muntele bine a voit a se tăia, fără de mâna trupească. Piatra cea din capul unghiului, singurul ipostas, Cel cea pe cele despărţite le împreună, adica Dumnezeirea cu omenirea, îngerii cu oamenii, pe cei din neamuri şi pe trupescul Israel,într-un Israel duhovnicesc. Muntele lui Dumnezeu, munte întreg, munte închegat, muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască întru dânsul. Carul cel dumnezeiesc, cel de mii de ori înmulţit, a celor ce sunt îmbogăţiţi cu dumnezeiescul dar, zic, al Heruvimilor şi al Serafimilor; Vârful cel mai sfinţit decât Sinaiul, pe care nu fum, nu ceaţă, nici foc înfricoşător îl acoperă, ci strălucirea cea luminătoare a Preasfântului Duh. Că acolo, adică, Cuvântul lui Dumnezeu a scris Legea pe lespezi de piatră, cu Duhul ca şi cu un deget, iar întru aceasta, de la Duhul Sfânt şi din sângiuirile ei, Cuvantul Însuşi s-a întrupat şi pe Sine S-a dat firii noastre doctorie mult lucrătoare de mântuire. Acolo mâna, iar întru aceasta pe Cel ce a dat dulceaţa mânei, sa întreacă cortul cel vestit pe care l-a lucrat Moise în pustie, din materie de mult preţ şi de multe feluri, şi, mai înainte de aceasta, cortul Părintelui Avraam, întocmind cortul cel însufleţit şi cuvântător al lui Dumnezeu. Că aceasta nu a fost o încăpere a lucrării lui Dumnezeu, ci o arătare a ipostaşului Fiului lui Dumnezeu. Să se cunoască, dar, neasemănarea faţă de dânsa: a chivotului cel de toate părţile acoperit cu aur, a naştrapei cea de aur, purtătoare de mană, a sfeşnicului şi a mesei şi a tuturor celor vechi. Că acestea numai ca preinchipuiri s-au cinstit, ca nişte umbre ale chipului celui dintai fiind.

7. Astazi, Cel ce pe toate le face, adica Dumnezeu Cuvantul, pe care, din inima, Tatal L-a nascut, şi a lucrat Carte noua, ca sa se scrie intr-insa cuvantul cel bun, cu limba lui Dumnezeu, ca şi cu un condei de scriitor, adica cu Duhul (Ps.44, 1-2). Şi s-a dat unui barbat ce ştia slovele şi nu a citit-o, ca n-a cunoscut Iosif pe Maria şi nici puterea tainei. O, fiica preasfintita a lui Ioachim şi a Anei, cea ascunsa Incepatoriilor şi Stapanitorilor, şi tainuita fata de sagetile cele infocate ale vicleanului! Ceea ce ai petrecut in camara  cea de nunta a Duhului şi pazita ai fost fara prihana ca o mireasa a lui Dumnezeu. O, fiica preasfintita, ceea ce te arati pe bratele cele de maica şi eşti infricosatoare puterilor celor departate de Dumnezeu şi potrivnice! O, fiica preaşfintita, ceea ce te hraneşti cu lapte de maica şi de ingeri eşti inconjurata! O, fiica de Dumnezeu dorita, şlava celor ce te-au naşcut, pe tine neamurile neamurilor te fericesc, precum, adeverind, ai ziş tu inşati! O, fiica vrednica de Dumnezeu, frumuşetea firii omeneşti, indreptarea Evei, pentru ca prin naşterea de fiu, lumea cea cazuta ş-a indreptat. O, fiica preaşfintita, podoaba femeilor! Ca Eva cea dintai, calcatoarea poruncii ş-a facut şi printr-inşa a intrat moartea, pentru ca a şlujit pe şarpele de fata cu ştramoşul, dar Maria, deplin slujind dumnezeieştii voiri, pe şarpele cel amagitor l-a inşelat şi lumii a adus nestricaciunea. O, fiica, pururea fecioara!  Ceea ce n-ai avut trebuinta de barbat pentru zamislire, pentru ca Cel purtat in pantece de tine are Tata pe Cel Veşnic. O, fiica de neam pamantesc, ceea ce ai purtat pe Ziditorul in bratele tale, cele de Dumnezeu purtatoare. Se intreceau veacurile laudandu-se cu naşterea ta, dar Sfatul cel mai inainte hotarat al lui Dumnezeu, Cel ce a facut veacurile, biruia intrecerea veacurilor. Şi s-au facut cele de pe urma intai, fiindca au dobandit a ta naştere. Cu adevarat, mai cinstita decat toata zidirea te-ai facut. Ca din tine singura, parga framantaturii noastre, şi-a luat parte Ziditorul: trupul Lui din carnurile tale, sangele Lui din sangele tau, laptele pieptului tau l-a supt Dumnezeu şi s-au impreunat buzele tale cu buzele lui Dumnezeu. O, necuprinse şi negraite minuni! Pe tine, mai inainte cunoscandu-te vrednica, Dumnezeul a toate te-a iubit şi, iubindu-te, te-a randuit şi, in vremile cele mai de pe urma, te-a adus la fiinta şi Nascatoare de Dumnezeu, maica şi hranitoare Fiului Sau, Cuvantului, te-a aratat.

8. Ca unde s-a inmultit pacatul, acolo a prisosit harul. Ca de am fi pazit impartasirea cea dintai cu Dumnezeu, nu ne-am fi invrednicit de impartasirea cea mai mare şi slavita. Iar acum, acum, adica, prin pacat, nevrednici ne-am facut de impartaşirea cea dintai, nepazind ceea ce am luat. Insa, prin milostivirea lui Dumnezeu, ne-am miluit, ca ne-a luat langa Dansul, ca intemeiata sa se faca impartaşirea. Ca puternic este Cel ce ne-a luat prin intrupare, sa pastreze nedespartita unirea cu El. Ca, prin cadere, pacatuind tot pamantul şi poporul Domnului ratacindu-se cu duhul desfranarii, Dumnezeu, Cel ce l-a caştigat pe dansul, cu mana tare şi cu brat inalt l-a scos, cu semne şi cu minuni, din casa robiei lui Faraon şi l-a trecut prin Marea Roşie şi l-a povatuit ziua cu nor şi noaptea cu lumina de foc. Dar s-a intors inima lui in Egipt şi poporul Domnului n-a mai fost popor al Domnului, şi poporul cel miluit, nu a mai fost popor iubit. Pentru aceasta, acum se naşte Fecioara, luptatoare impotriva desfranarii stramoşeşti şi se logodeşte cu Dumnezeu şi naşte Mila lui Dumnezeu. Şi popor al lui Dumnezeu se face cel care mai intai nu era popor şi cel nemiluit s-a miluit, şi cel neiubit este iubit. Ca dintr-insa Se naşte Fiul lui Dumnezeu cel iubit intru Care Tatal a binevoit.

9. Vita de vie, bine odraslita din Ana, a odraslit şi strugurele de viata a inflorit, care izvoraşte bautura dulce pamantenilor, spre viata veşnica. Ioachim şi Ana au semanat in dreptate şi au secerat rod de viata. Luminati, cu lumina de cunoştinta, şi au cautat pe Domnul şi le-a venit lor naşterea dreptatii. Indrazneasca pamantul şi fiii Sionului! Bucurati-va de Domnul Dumnezeul vostru, ca a odraslit pustia, stearpa şi-a adus rodul ei! Ioachim şi Ana, ca nişte munti ai gandirii, au picurat dulceata. Veseleşte-te, fericita Ana ca ai nascut parte femeiasca. Ca aceasta parte femeiasca, Maica a lui Dumnezeu, Uşa a luminii, Izvor al vietii este şi toata prihanirea femeiasca o dezleaga. Acestei parti femeieşti ii vor sluji stapanitorii poporului, i se vor inchina imparatii neamurilor, daruri aducandu-i. Pe aceasta parte femeiasca o vor aduce Imparatului a toate, cu tesaturi de aur, imbracata fiind in buna-cuviinta a faptelor bune şi impodobita cu darul Duhului, a carei slava este inlauntrul ei. Ca slava oricarei femei de la barbatul cel din afara ii vine. Dar slava Nascatoarei de Dumnezeu vine dinlauntru, adica de la rodul pantecelui ei. O, parte femeiasca preadorita şi de trei ori fericita! Binecuvantata eşti tu intre femei şi binecuvantat este rodul pantecelui tau! O, parte femeiasca, fiica imparatului David şi maica a lui Dumnezeu, Imparatul a toate! O, dumnezeiesc chip insufletit, pentru care Dumnezeu Ziditorul S-a veselit, ca ai, adica, mintea de Dumnezeu povatuita şi numai la Dumnezeu singur, luand aminte, avand intinsa toata pofta catre singur Cel dorit şi vrednic de indragit, iar mania numai catre pacat şi catre cel ce pe aceasta de-a pururea il naşte1 Viata mai inalta decat firea ai, pentru ca o ai nu numai pentru tine, ca nu pentru tine te-ai nascut, ci o ai pentru Dumnezeu, pentru Care la viata ai venit. Ca vei sluji mantuirii a toata lumea, ca sa se implineasca prin tine Sfatul lui Dumnezeu cel de demult al Intruparii Cuvantului şi al indumnezeirii noastre. Pofta iti este sa te hraneşti cu dumnezeieştile cuvinte şi cu acestea sa creşti ca maslinul cel mult-roditor in casa lui Dumnezeu, ca un copac rasadit langa izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii care a dat rodul sau la vremea lui dinainte hotarata, adica pe Dumnezeu intrupat, viata cea veşnica a tuturor; ceea ce ai tot gandul osardic şi de suflet folositor, alergand şi lepadand tot cugetul cel din suflet vatamator, mai inainte de a-l gusta. Ochii tai sunt pururea catre Domnul, vazand lumina cea neapropiata. Urechile tale asculta numai pe Dumnezeiescul Cuvant şi se veselesc de alauta Duhului, prin care Cuvantul inauntru a intrat ca sa Se intrupeze. Narile tale se indulcesc de mireasma mirurilor Mirelui, Care este Mir dumnezeiesc, de buna voie varsandu-Se şi ungand fiinta ei de om, pentru ca Mir varsat este numele Sau, zice Scriptura. Buzele tale lauda pe Domnul şi de buzele Lui lipindu-şe; limba şi gatlejul tau cuvintele lui Dumnezeu alergandu-le şi de dumnezeiasca dulceata saturandu-se; inima curata şi neintinata, vazand şi dorind pe Dumnezeul cel neintinat; pantecele tau, camara intru care Cel neincaput S-a salaşuit şi pieptul tau, izvorul laptelui, din care Ş-a hranit Dumnezeu-pruncul Iisus, Uşa lui Dumnezeu, pururea fecioara. Mainile tale poarta pe Dumnezeu şi genunchii sunt scaun mai inalt decat Heruvimii, prin care s-au intarit mainile cele slabite şi genunchii cei slabanogiti. Picioarele tale sunt povatuite de legea lui Dumnezeu ca de o faclie de lumini şi, alergand pe urmele Lui fara de intoarcere, ai tras pe Cel dorit catre aceea care Il dorea. Toata este camara a Duhului; toata cetatea a lui Dumnezeu celui viu, pe care o veslesc apele raului, adica valurile darurilor Sfantului Duh; toata buna; toata aproape de Dumnezeu. Ca suindu-se mai presus de Heruvimi şi mai presus de Serafimi ridicandu-se, aproape de Dumnezeu s-a facut.

10. O, minune mai presus decat toate minunile! Femeie deasupra Serafimilor s-a facut, ca Dumnezeu S-a aratat micşorandu-Se cu putin fata de ingeri. Sa taca Solomon, preainteleptul, şi sa nu mai graiasca: "Nici un lucru nou nu este sub soare". O, fecioara, de la Dumnezeu plina de Dar, Biserica sfanta a lui Dumnezeu, pe care "Solomon cel duhovnicesc", Incepatorul pacii, gatind-o, S-a salaşuit intr-insa, impodobita fiind nu cu aur şi cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur stralucind cu Duhul şi, in loc de pietre scumpe, avand pe Hristos, Margaritarul cel mai de pret. Carbunele dumnezeirii, pe Care roaga-l sa Se atinga de buzele noastre, ca, facandu-ne curati, pe Dansul impreuna cu Tatal şi cu Duhul sa-L laudam, strigand: Sfant, sfant, sfant Domnul Savaot, o fire in trei ipostaze. Sfant este Dumnezei şi Tatal, Cel ce a binevoit intru tine şi din tine sa se savarşeasca. Taina cea mai dinainte de toti vecii hotarata. Sfantul cel tare, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu Unul nascut astazi, pe tine te-a luat intai-nascuta din maica stearpa, ca Unul nascut fiind din Tatal şi nascut mai inainte decat toata zidirea, sa Se nasca şi din tine. Maica-Fecioara, ca intai-nascut, intre multi oameni asemenea noua, şi din tine impartaşindu-se trupul şi sangele Lui. Pentru ca Insuşi este Unul nascut din Tatal Insuşi şi singur din singura maica. Sfantul cel fara de moarte, Preasfantul Duh, cu roua dumnezeirii Sale, te-a pazit pe tine nemistuita de focul cel dumnezeiesc, pentru ca acest lucru il insemna rugul lui Moise cel mai dinainte.

11.Bucura-te, scaldatoarea oilor, preasfintit locaş al Maicii lui Dumnezeu, iar acum Biserica urmatoare cerului, a turmei lui Hristos celei cuvantatoare. Bucura-te, scaldatoarea oilor, care, oarecand, o data intr-un an, primea pe ingerul lui Dumnezeu, care, tulburand apa, numai pe unul il insanatoşea şi, de boala care il tinea, il izbavea, iar acum multime de puteri cereşti ai, care lauda, impreuna cu noi, pe Maica lui Dumnezeu, pe adancul minunilor, pe izvorul tamaduirii a toata lumea, nu primind slujitor un inger, ci primind pe Ingerul Sfatului celui Mare, Care este ploaie a bunatatii, ce s-a coborat ca pe nişte lana, in taina şi toata firea ce bolea şi catre stricaciune era aplecata, iaraşi a intors-o catre sanatate, fara de boala, şi catre viata neimbatranita, scaldatoare intru care slabanogul cel dintru noi sare ca un cerb. Bucura-te, cinstita scaldatoare a oilor şi sa creasca darul tau! Bucura-te Marie, fiica cea preadulce a Anei, ca spre tine iaraşi dorirea ma atrage; cum sa zugravesc preacinstita umblarea ta? Cum, podoaba? Cum, fata ta cea mangaietoare? Cum voi zugravi batraneasca intelegere in trupul tau cel tanar, imbracamintea cuviincioasa, ce fuge de toata necuviinta şi moliciunea, paşul cinstit şi fara de tulburare şi lobod de toata trandavirea, naravul stapanit, cu blandete amestecat, necautand apropierea barbatilor? Şi, pentru aceasta, martor este frica ce i s-a intamplat la vestirea cea neobişnuita a ingerului. Parintilor bine supusa şi ascultatoare, intelegere smerita la vederi preainalte. Cuvantul lin, venind din suflet nemanios. Şi se altele, decat cele vrednice se salaşuirea lui Dumnzeu! Pe tine dupa vrednicie toate neamurile te fericesc ca pe o şlava aleasa a omenirii. Tu eşti lauda preotilor şi nadejdea creştinilor, rasad mult roditor la fecioriei, ca prin tine s-a raspandit bunatatea fecioriei. Binecuvantata eşti tu intre femei şi bine este cuvantat rodul pantecelui tau. Cei te marturisesc pe tine se binecuvanteaza şi blestem cade peste cei ce se leapada pe tine.

12. O, sfintita insotire, Ioachim si Ana, primeşte de la mine cuvantul acesta la naştere. O, fiica a lui Ioachim şi a Anei şi stapana, primeşte cuvintele robului tau pacatoş, dar care te doreşte cu infocare şi pe tine singura te are nadejde de bucurie, sprijinitoare a vietii, impacare cu Fiul tau şi arvuna tare de mantuire. Pentru ca sarcina pacatelor sa o risipeşti şi norul cel ce intuneca mintea mea şi grosimea cea de tina sa le luminezi. Sa incetezi ispitele, sa chiverniseşti viata mea in sfintenie şi  catre fericirea cea de sus sa o povatuieşti şi lumii pace sa daruieşti şi tuturor credincioşilor desavarşita veselie şi mantuire veşnica, pentru rugaciunile celor ce te-au nascut pe tine şi ale intregii Biserici! Fie, fie! Ca sa strigam: Bucura-te, cea cu dar daruita, Domnul este cu tine. Bine eşti cuvantata tu intre femei şi binecuvantat este rodul pantecului tau, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Caruia i se cuvine slava, impreuna cu Tatal şi cu Sfantul Duh, intru, nesfarşitii veci ai vecilor. Amin!
 



Intru aceasta zi, invatatura la Naşterea Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarei.

    A sosit, fratilor, vremea mantuirii noastre, ca iata ne-a rasarit noua celor ce şedeam in intunericul pacatului, raza soarelui celui intelegator, a lui Hristos. Astazi, fratilor, a rasarit bucurie la toata lumea. Astazi i s-a nascut lui Adam stramoşul, nepoata şi Doamna, ceea ce legaturile iadului le slabeşte. Astazi s-a nascut pierderea blestemului Evei şi innoirea a toata lumea. Astazi inşelaciunea cea veche s-a stricat şi poporului celui nou bunavestire noua i-a rasarit. Prin o femeiasca incalcare de porunca eram cazuti cu neamul, dar iaraşi prin femeiasca naştere ne intoarcem in Rai. Ca Eva de la şarpe a luat sfat, iar Aceasta a nascut pe Hristos, ucigatorul şarpelui. Ca n-am ai suferit sa ne vada şi pe noi robiti de vrajmaşul, prin fapte de ruşine, ci a plecat cerurile ca un indurat şi S-a pogorat spre cautarea noastra, cu bunavoirea Tatalui şi cu umbrirea Sfantului Duh, precum şi Luca Evanghelistul marturiseşte. Şi aşa s-a salaşuit Dumnezeu, ipostatica intelepciune a Celui de Sus, Fiul lui Dumnezeu, Care impreuna cu Tatal de o fiinta este şi cu Preasfantul Duh intocmai cinstit, şi S-a facut impreuna Dumnezeu şi om, ca pe oameni sa-i mantuiasca. Ca nu-i era cu putinta omului sa se mantuiasca de n-ar fi luat innoire de la Insuşi Facatorul. Ca Acesta neputintele noastre asupra Sa le-a luat şi bolile ne-a ridicat. Şi sarac, strain şi batjocorit a voit sa fie pentru noi, ca, prin saracia Sa, pe noi sa ne imbogateasca. Deci, cand vom vedea, fratilor, pe vreun sarac, sau gol, sau strain, sau flamand şi ne  vom duce nefacandu-i acestuia nici un bine, sa ştiti ca pe Insuşi Hristos nebagandu-L in seama, Il trecem cu vederea şi pe noi inşine ne lipsim de veşnicele bunatati. Ca nu are cineva ceva al sau, sau da din al sau, ci din al lui Dumnezeu. Deci, sa dam indestulare din ce este incredintat noua. Ca nu cere de la noi avere, nici alt lucru greu, ci hrana şi haine, ca, prin acea putina prisosinta, sa ne caştigam mila de la Insuşi Domnul precum şi zice: "Miluieşte, ca miluit sa fii". Şi iaraşi: "Mila nu este celui ce n-a facut mila." Nu va razbunati singuri, fratilor, ca zice Proorocul ca din partea lui Dumnezeu: "A mea este razbunarea, Eu voi rasplati, zice Domnul."

    Iar Apostolul Pavel, lamurindu-ne pe noi, spune: "Sa nu va imbatati de vin, intru care nu este mantuire, ci, mai vartos, sa va umpleti de Duhul Sfant, cantand in Psalmi şi in laude duhovniceşti". Şi iaraşi, oprindu-ne pe noi de la manie, zice: "Mahniti-va şi nu mai greşiti. Şi soarele sa nu apuna peste mania voastra. Şi sa nu dati loc maniei". Drept aceea, pe toate supunandu-le sub picioare, cu bunatatea sa ne incingem, cu dragostea şi cu blandetea, cu curatia şi cu trezvia şi cu miloştenia, ca aceştea acopera multimea pacatelor noastre, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.